Aforisme

A bârfi înseamnă a îţi băga râtul şi în lăturile altora.

A iubi înseamnă a locui într-o altă inimă fără să te simţi niciodată străin de tine, înseamnă să ţi se deschidă-n suflet şi în gând ferestrele lui Dumnezeu.

A încerca să uiţi un om pe care îl iubeşti înlocuindu-l cu altul este ca şi cum i-ai pune unui bou aripi de înger.

A înţelege pe cineva fără a schimba vreun cuvânt, a îi accepta unui alt om slăbiciunile fără să i le judeci, a visa fără să închizi ochii, a dărui totul fără urmă de egoism şi fără să aştepţi nimic în schimb, a sluji o emoţie fără teama de a retrograda intelectual, a îţi închina întreaga viaţă unui om fără să îl superi pe Dumnezeu. Iată adevărata dragoste!

A te învinge poate să însemne , uneori, a izbucni în plâns...

A te ruga pentru bani este ca şi cum ai căuta marea dragoste într-un bordel.

Aceia care sunt dispuşi să îşi vândă sufletele doar pentru a se afla în centrul atenţiei nu de atenţie au nevoie cu adevărat, ci de milă!

Acolo unde suferinţa nu ară, nici lumina înţelepciunii nu înfloreşte.

Adevarăta artă este imună la efemeritate.

Adevărata dragoste este ca un iluzionist de geniu. Ea evadează mereu atât din lanţurile destinului cât şi din cufărul morţii.

Adevărata dragoste pune infinitul pe portativul inimii.

Adevărata frumuseţe se pipăie cu inima.

Adevărata limbă a sufletelor noastre este imună la bruiaje.

Adevărata valoare a unui om este valoarea pe care o dă vieţii altora.

Adevăraţii îndrăgostiţi comunică între prin acelaşi mod prin Dumnezeu comunică cu oamenii. Îşi transmit totul fără să îşi spună nimic.

Alergăm ca proştii toată viaţa după lucruri care în cer şi suflet nu valorează nimic.

Alienarea este certificatul de naştere al poetului autentic.

Amiabil se despart numai partenerii de afaceri. Îndrăgostiţii autentici se despart cu tunere şi cu fulgere.

Amintirile sunt valize pline cu momente care ne vor pansa sufletul la bătrâneţe.

Amintirile sunt ancore ale trecutului în carnea noastră.

Are valoare numai ceea ce plătim cu lacrimi, sânge sau dragoste. Ceea ce plătim cu bani mai devreme sau mai târziu putrezeşte...

Atâtea daruri dumnezeieşti sunt în jurul nostru că nu are nimeni îndeajuns de multe mâini ca să le poată culege.

Atenţie îndrăgostiţi: gelozia trebuie să fie scut, nu sabie.

Atitudinea este locomotiva succesului.

Au şi necazurile avantajul lor. Strecoară cu maximă precizie prietenii adevăraţi de ipocriţi.

Avem toate resursele necesare pentru a schimba lumea şi pentru a deveni mai buni decât generaţiile dinaintea noastră şi cu toate acestea preferăm trotuarele internetului.

Banii reprezintă pentru suflet ceea ce reprezintă o pereche de papuci pentru un invalid.

Banul , nu doar că învrăjbeşte un om împotriva altui om, ci învrăjbeşte un om chiar şi împotriva propriei sale conştiinţe.

Banul nu este doar ochiul dracului, ci si coada lui.

Banul poate metamorfoza chiar şi un preot într-un broker pentru diavol.

Bărbatul fără femeie este o epavă într-o mare de alcool. Femeia fără bărbat este un continent de frumuseţe într-o mare de oglindă.

Bunătatea fără inteligenţă poate fi un pansament pentru alte suflete. Inteligenţa fără bunătate nu poate fi nimic.

Bunicii – o epopee in carne si oase.

Care este asemănarea între un prost şi un copac? Ambii au fobie la cărţi.

Care este diferenţa dintre un inteligent şi un prost? Primul găseşte lumina chiar şi în noroi, al doilea împroaşcă noroi chiar şi în lumină.

Ca să ajungi să iubeşti cu adevărat un om trebuie mai întâi să împarţi cu el cel puţin o farfurie de încercări divine presărate adesea... cu lacrimi.

Catalizatorul oricărui progres este perseverenţa.

Când alegi în viaţă drumurile importante, fă din inimă busolă. Şi vei găsi întotdeauna un far de lumină în amintiri şi în sufletele celor dragi...

Când cineva te abandonează la ananghie prima dată înseamnă că eşti naiv, când cineva te abandonează la ananghie a doua oară înseamnă că eşti prost.

Când doi oameni se iubesc sufletele lor produc involuntar o muzică pe care nu o pot auzi numai îngeri. Această muzică face ca tot ceea ce se întâmple împrejurul lor să valseze.

Când Dumnezeu vrea să ne facă mai puternici trimite în anturajul nostru câte un Iuda care să ne îngenuncheze pe dinăuntru.

Când Dumnezeu vrea să ne îndrume vieţile spre o anumită direcţie baricadează intrarea spre drumurile care nu ne avantajează cu oameni închişi la minte.

Când iubiţi, fiţi donatori de suflete nu proprietăţi, nu proprietari.

Când nu iubim, ne târâim.

Când plouă amintirile pe limba lor vorbesc despre sfârşit.

Când un om moarte pământul trage cu ochiul.

Când vine vorba de nesimţire chiar şi pietrele ar avea ce învăţa de la unii oameni....

Când vine vorba de propriile odrasle, mai toate mamele plâng cu lacrimi de sodă caustică.

Cândva , să iubeşti însemna totul...

Cât de monotonă şi de fadă ar fi viaţa fără proşti...

Ce altceva este imaginaţia decât dirijorul întregului univers poetic?        

Ce altceva este o metaforă decât o vioară acordată de suferinţă?

Ce altceva este poetul decât un compozitor de larmă interioară?

Ce altceva este poezia decât o simfonie în versuri?

Ce altceva este poezia decât suma tuturor focurilor nevăzute ale Universului?

Ce este femeia? O catedrală cu umerii de stâncă , cu încheieturile de fluture şi cu altarul în pântec.

Ce iarnă e singurătatea şi ce primăvară şi ce loc de promenadă amintirea celor dragi.

Cea mai bună vestă anti glonţ împotriva prostiei? Ignoranţa!

Cea mai importantă zestre pentru o femeie este de fapt curăţenia din sufletul ei...

Ceea ce cred despre tine oamenii care îţi invidiază altitudinea este mai puţin important. Şopârlele cred toată viaţa lor că vulturul e o simplă umbră.

Ceea ce facem din inimă ne desăvârşeşte existenţa, ne distinge de materie, ne urmăreşte în eternitate. Ceea ce facem din obligaţie sau interes se risipeşte odată cu vieţile noastre.

Ceea ce nu ştim aprecia în iubire cerşim în singurătate.

Ceea ce se întâmplă între doi oameni, cu bune şi rele, trebuie să rămână între doi oameni. Fără condiţia intimităţii totale iubirea devine o simplă troacă în care îşi bagă nasul toţi porcii.

Cei mai bogați oameni sunt aceia care nici măcar sufletul nu și-l păstrează pentru ei.

Cel mai frumos dar al vieţii este însăşi viaţa!

Cele mai profunde şi sincere prietenii se coagulează în jurul copilăriei.

Cicatricile din suflet sunt cea mai bună mărturie a valorii unui om.

Cine nu a escaladat gleznele unei femei cu respiraţia nu a alunecat niciodată nici spre abis, nici spre desăvârşire.

Cine răzbeşte în ţara suferinţei va răzbi pretutindeni.

Cine să ne ierte păcatele când noi nu ne iertăm unul altuia nici măcar sinceritatea?

Cine va mai forţa întunericul să capituleze la intrarea în sufletele noastre slabe şi neajutorate atunci când vom uita să iubim?

Comuniştii şi-au impus interesele prin forţă. Capitaliştii şi le impun prin îndobitocire.

Copiii sunt răspunsul lui Dumnezeu la toate rugăciunile noastre.

Copilăria rămâne cel mai frumos anotimp al vieţilor noastre întomnate de gânduri.

Creaţia - o punte între om şi Dumnezeu.

Cu adevărat milostiv nu este acela care ajută de ochii lumii, ci acela care ajută chiar şi atunci când nu îl vede numai Dumnezeu.

Cu adevărat sărac este numai omul care nu îşi poate permite nici măcar să viseze..

Cultura trebuie să fie hrană pentru suflet nu muştarul politic de pe micii alegătorilor.

Cuvintele sunt prea puţine. Dacă am comunica prin bătăile inimii ar fi mai multe de spus.

Dacă am fi cu toţii fericiţi pe lumea aceasta ce semnificaţie ar mai avea paradisul?

Dacă ar fi mirosit prostia, vai de nasurile noastre...

Dacă bărbatul este stâlpul casei, femeia este indubitabil fundamentul ei.

Dacă ne-am iubi la fel de înverşunat pe cât ne invidiem ne-ar înflori chiar şi cicatricile.

De ce nu mai au iubirile aromă de eternitate? Pentru că punem în ele o cantitate din ce în ce mai mică de suflet.

Decât regele proştilor mai bine slavul singurătăţii.

Degeaba ne învelim trupurile în aur dacă suntem putrezi pe dinăuntru.

Degeaba ne umplem valizele cu acatiste. Rugăciunile cele mai puternice sunt lacrimile.

Degeaba mor călăii pe lama mustrărilor de conştiinţă.

Despărţirile sunt cruci înfipte în suflet, să ştie moartea unde nu mai are farmec.

Despărţirile sunt unghii ale morţii care scormonesc după neprihănire înăuntrul nostru.

Deşertul este neîndoielnic starea aceluia care trecut prin toate focurile suferinţei nu mai are nici măcar lacrimi să plângă.

Devenim ceea ce îndrăznim.

Devine cu adevărat puternic acela strivit sufleteşte de şenilele realităţii, acela pentru care suferinţa nu mai are nici un secret.

Din inimă nu se mai poate şterge nici o amprentă.

Dintr-un ciot nu faci vioară, nici din oamenii acizi pe dinăuntru, oricât şi-ar schimba înfăţişarea, pâine pentru suflet.

Doamne, câte potopuri poate suporta o inimă?

Doar iubirea poate împrimăvăra chiar şi un aisberg.

Douămiismul, acest Bordel al poeziei.

Dragostea adevărată îmblânzeşte toate fiarele din noi.

Dragostea, acest zefir edenic care umple toate mlaştinile dinăuntrul omului cu nuferi.

Dragostea poate supravieţui chiar şi fără cuvinte. Nu şi fără tandreţe.

Dumnezeu este frecvența prin care se cheamă două inimi.

Dumnezeu este iubirea la puterea n.

Dumnezeu nu ne trimite lucrurile de care sufletele noastre au nevoie prin poştă.El doar creează conjunctura necesară pentru a ni le fărui singuri.

După naştere decât ne acomodăm sufletul cu toate funcţiile materiei. Abia la prima dragoste începem să trăim.

După o femeie frumoasă îşi întorc mulţi bărbaţi capul. După o femeie îndrăgostită îşi întorc capul chiar şi florile...

E o adevărată artă să ştii să iubeşti fără să posezi.

Este imposibil să te simţi şi iubit şi sărac în acelaşi timp.

Există două tipuri de bărbaţi care îşi bat partenerele de viaţă: cu rât şi cu fustă.

Există inteligenţe pe care nu le putem vedea nici măcar cu lupa.

Există o mare diferenţă între frumuseţe şi farmec.Frumuseţea iluminează sufletul şi durează cel puţin o viaţă. Farmecul străluceşte în ochi şi durează cel mult o înşiruire de clipe. Frumuseţea o au numai spiritele superioare. Farmec poate avea chiar şi un ticălos...

Există şi inimi pe care nu le mai poate mângâia nici măcar Dumnezeu.

Farmecele pe care ţi le poate face o femeie cu un zâmbet nu ţi le pot dezlega nici toţi preoţii din lume cu rugăciune şi post...

Fă o femeie să te iubească şi îţi va transforma fiecare colţ de lume în paradis. Fă o femeie să te iubească şi îţi va transforma viaţa în iad.

Fără deşertul singurătăţii nu am învăţa niciodată diferenţa între oaza dragostei adevărate şi o simplă furtună de nisip, între poezia autentică şi un miraj.

Fără iubire chiar şi paradisul are gust de mucegai....

Fără iubire ne-am dezintegra într-o secundă.

Fără iubire suntem peşteri locuite de regrete.

Femeia este a opta notă muzicală.

Femeia este o carte care se citeşte cu sufletul, tocmai de aceia nu orice prost îi ştie percepe esenţa.

Femeia este sufletul primăverii. Primăvara este cea mai potrivită garderobă pentru sufletul femeii.

Femeia este viciul perfect.

Femeia fără mister e ca o ramă fără tablou.

Femeia îndrăgostită rămâne cel mai divin condiment al vieţilor noastre perisabile şi cu gust de nisip.

Femeia nu naşte numai copii, ci şi poezie, ci şi pasiuni nebuneşti, ci şi războaie în toate regula...

Femeia rămâne cea mai palpabilă enigmă.

Fericirea e ca un premiu promoţional de sub capacele unei băuturi. Se tot zvoneşte că unii ar câştiga însă tu nimereşti întotdeauna : mai încearcă!

Fericirea este doar un fulg de nea care se topeşte înainte să ne atingă sufletele.

Fericirea locuieşte în inconştienţă.

Fiecare mamă are în ea ceva din Fecioara Maria.

Frica este ingredientul tuturor marilor salturi ale omenirii. Dacă nu ne-ar fi suflat dinozaurii în ceafă nu am fi sărit niciodată din copaci.

Frumuseţea este ceea ce rămâne în noi dintr-un om atunci când nu îi putem vedea chipul.

Frumuseţea exterioară rugineşte. Frumuseţea interioară sfinţeşte..

Frumuseţea fizică deschide uşi. Frumuseţea interioară deschide tot cerul.

Gândul posterităţii le cenzurează multor artişti talentul.

Genialitatea se naşte adesea din concubinajul între lipsa ocupaţiei şi lipsa banilor.

Gelozia femeii îndrăgostite este combinaţia perfectă între tandreţe şi o bombă cu ceas.

Gura lumii este ca o moară stricată care nu macină numai grâul, ci şi toate mizeriile...

Imaginaţia poeţilor interferează adesea cu divinitatea.

Inima este un instrument de măsură al efemerităţii.

Insistenţa cu care un om îşi urmează visele îi prefaţează succesul.

Insulta este veninul omului.

Introspecţia este adn-ul poetului autentic.

Invidia este supapa prin care diavolul se infiltrează în sufletele unora dintre oameni.

Iubirea , asemeni unei oglinzi care reflectă în sufletele noastre chipul lui Dumnezeu, este singurul lucru care rămâne în noi limpede după toate furtunile vietii...

Iubirea este atunci când doi oameni sufocaţi de realitate îşi fac unul altuia, prin simplul fapt că se privesc , se ating, se ascultă, respiraţie suflet la suflet.

Iubirea este amnezie cu propria voinţă.

Iubirea este balamaua dintre două inimi , o articulaţie care menţine în picioare cerul.

Iubirea este ca un animal aflat pe cale de dispariţie. Mulţi ar dori să o aibă drept trofeu însă puţini sunt dispuşi să o adape cu propriile lor lacrimi.

Iubirea este cel mai frumos cântec de pian pe care Dumnezeu îl interpretează la clapele inimilor noastre!

Iubirea este cimitirul egoismului.

Iubirea este Dumnezeu în stare amorfă.

Iubirea este o avalanşă de fluturi pe versantul inimii.

Iubirea este ceea ce îşi aminteşte sufletul închis în colivia trupurilor noastre despre zbor.

Iubirea este o coliziune de pe urma căreia rămânem siamezi în dreptul inimii.

Iubirea este o corespondenţă wireless între două inimi.

Iubirea este o fiară cu bârlogul în inimi care se hrăneşte cu gesturi de tandreţe.

Iubirea este un cutremur cu epicentrul în inimă.

Iubirea este un strop de dumnezeire într-un ocean de disperare.

Iubirea fără încredere este o simplă idilă . Căsătoria fără încredere este o impunătoare baracă.

Iubirea înseamă a suferi cu entuziasm.

Iubirea n-o mărturisim prin pronunţarea de cuvinte, ci prin împerecherea de morminte.

Iubirea ne învaţă că orice, chiar şi infinitul , se poate divide la doi.

Iubirea nu este despre ceea ce ne spunem unul celuilalt, ci despre ceea ce îşi spun inimile noastre chiar şi atunci când trupurile noastre nu convieţuiesc sub acelaşi acoperiş."

Iubirea operează pe cord deschis fără nici un fel de anestezie.

Iubirea poate decola chiar şi înaripată cu promisiuni.

Iubirea poate face chiar şi absurdul posibil.

Iubirea poate face chiar şi din suplicii foc de artificii.

Iubirea poate transforma orice atelă într-o aripă.

Iubirea şi orgoliul nu pot sta niciodată, dar niciodată în aceeaşi propoziţie.

Iubeşti cu adevărat o femeie atunci când îi poţi auzi toate gândurile , chiar şi pe întuneric, în vocea pielii.

Iuda l-a vândut pe Iisus pentru un pumn de arginţi. Unii "creştini" îl vând pentru un teanc de promisiuni.

Înaintea dragostei până şi inima se bâlbâie.

Înaintea dragostei până şi monştrii capătă nobleţe.

Înaintea morţii suntem la fel de neajutoraţi ca un copac înaintea securii.

În cimitire tăcerea e vie.         

În dragoste nu este totul numai lapte şi miere. Ci când lapte acru, ci când miere, ci când lapte dulce, ci când ... piper.

În iubire chiar şi pedalând în aer tot ajungi la destinaţie.

În iubire ne oferim sufletul pentru eternitate şi fără nici un fel de garanţie celui de la care aşteptăm rate zilnice de tandreţe.

În lumea aceasta neutru este numai Dumnezeu. 

În momente de singurătate şi de suferinţă nebună femeia e cea mai bună farmacie de vise.

În orice lacrimă există rădăcini de curcubeu.

În orice pahar de înţelepciune sunt diluate şi lacrimi.

În piramida societăţilor actuale în vârf nu tronează valorile, ci lichelele.

În toate ierarhiile e nevoie de nebuni frumoşi care să le răstoarne.

În urechile poetului chiar şi buciumul talăngilor poate deveni o partitură de Mozzart.

Întârziem mereu. Când noi, când fericirea.

Întinde mâna la nevoile altora şi ţi se vor întinde aripi la nevoile tale.

Între două femei care se ceartă nici măcar diavolul şi-ar dori să fie arbitru.

Într-o inimă în care orgoliul face legea adevărata iubire va rămâne întotdeauna încătuşată.

Într-o lume plină de nomazi ai cărnii fidelitatea rămâne cea mai autentică şi indubitabilă declaraţie de dragoste.

Înţelepciunea are prostul obicei să ne viziteze la vârsta la care nu ne mai poate ajuta cu nimic.

În spatele fiecărui bărbat puternic se află de fapt mama care l-a purtat în pântec şi care i-a sădit în suflet şi minte răsad de lumină lăuntrică.

În privirile îndrăgostiţilor sălăsluieşte Dumnezeu.

În zâmbetul copiilor zâmbeşte Dumnezeu.

La ce i-ar folosi leneşului nemurirea?

La ce i-ar folosi unui om tot aurul din lume dacă şi-ar vinde sufletul?

Lacrima este afluentul înţelepciunii.

La polul opus al succesului nu se află eşecul, ci lipsa de ambiţie!

Leneşului nu doar faptele îi sunt anemice, ci şi visele.

Linguşeala este doar o ghilotină cu fundiţă.

Literatura fără cititori este ca un cântec de pian închis într-o stâncă.

Lucrurile cu adevărat importante în viaţă nu se cumpără şi nu se măsoară. Se râd,se plâng, se tremură.

Mai ales în politică sinceritatea nu ar trebui să reprezinte un handicap.

Mai ales prin artă omul se poate distinge de materie.

Mai bine cu aripile frânte decât cu memoria imaculată

Mai bine un şoim anonim decât un papagal celebru.

Mai dăunători spiritului decât proştii sunt sfertodocţii.

Mai nou când sădeşti sinceritate culegi nu prietenie, ci antipatie.

Marile războaie ale vieţii le purtăm de fapt cu noi înşine.

Marea ambiţie a prostiei este să se infiltreze în toate păturile sociale.

Marea provocare a vieţii nu este să găseşti fericirea în cine ştie ce cufăr imaginar, ci să o construieşti din ceea ce ai...

Maximizarea profitului. Iată adevărata religie a secolului 21.

Minciuna este rujul gurilor necredincioase.

Miracolele nu se aşteaptă. Miracolele se trăiesc. Miracolele se determină.

Moartea este ieşirea la pensie a sufletului.

Moartea este o clipire care are plăcerea de a vandaliza totul.

Moartea este o târfă ce violează suflete pe centura dintre cele două lumi.

Moartea nu poate avea mai multe primejdii decât are viaţa.

Moartea se hârjoneşte la noi din portretele celor dispăruţi.

Moralitatea multor oameni este concavă.

Mulţi dintre aceia care se cred armăsari la beţie sunt în realitate ponei...

Mulţi din oameni, după ce că le-ai întins o mână la nevoie, nu îţi returnează nici măcar recunoştinţa...

Murim când uităm să iubim.

Mustrările părinţilor pentru odrasle trebuie să fie ca jarul din vatră pentru o pâine. Să le desăvârşească deprinderile nu să le mistuie.

Muzica este modul sunetelor de a face dragoste între ele.

Ne bandajăm întreaga viaţa cicatricile sufletului cu petice din copilărie.

Ne este mai teamă de ridicol decât de minciună.

Ne descalifică şi gândul de a face rău, nu doar fapta în sine.

Neuronii prostului sunt în concediu veşnic.

Nicăieri în lume nu se strâng mai mulţi actori rataţi decât la o înmormântare.

Nici o bibilotecă din lume nu poate avea mai multe pagini decât o femeie îndrăgostită.

Niciodată nu iertăm prea târziu.

Nimic nu ne bântuie mai tare decât o iubire care nu se poate împlini decât într-o altă viaţă.

Nu de asta iubim în fond? Să ne salvăm sufletele de la destrămare încredinţându-le pentru veşnicie acelui om lângă care haosul dinăuntru nostru devine armonios şi sublim.

Nu este nimic mai trist în dragoste decât o inimă care nu îi ştie arăta altei inimi ceea ce simte.

Nu există loc în lume mai aproape de Dumnezeu decât o inimă frântă.

Nu există oameni nebuni. Numai oameni de nedescifrat.

Nu iubim un om pentru ambalaj. Ci pentru ingredientele sufletului său. Ci pentru că numai în combinaţie cu tot ceea ce înseamnă acel om sufletul nostru devine complet.

Nu îndupleci moartea cu ploconul.

Nu lăsa pe nimeni să îţi treacă pragul inimii fără să se descalţe de trecut.

Numai Dumnezeu are dreptul să ne judece. Ceilalţi oameni cel mult pot depune mărturii împotriva noastră.

Numai iubirea poate resuscita în noi chiar şi cele mai îndepărtate şi sfinte mirosuri ale copilăriei.

Numai o apăsare de buton ne mai desparte de apocalipsă.

Nu oricine poate accepta că ruptura creată între două inimi este de cele mai multe ori iremediabilă.

Nu se moarte din prostie. Se face fotosinteză.

Nu suntem ceea ce reflectă oglinda, ci ceea ce reflectă faptele noastre în sufletul celor care ne înconjoară.

Nu suntem niciodată îndeajuns de sinceri să putem fi transparenţi.

Nu tot ceea ce este frumos pentru ochi este sănătos pentru suflet.

Nu tot ceea ce ne gâdilă la orgoliu ne face bine la suflet.

Nu tot ceea ce ne trece prin minte se numeşte revelaţie.

Nu toţi oamenii îşi vând sufletul diavolului. Unii şi-l oferă pe gratis.

O bucurie care nu este împărtăşită cu alţii îşi pierde aroma, se degradează, mucegăieşte.

O femeie, oricât de frumoasă, lângă un bărbat care nu ştie să o facă fericită este ca o operă de artă interpretată de măcelar.

O femeie trebuie să fie simfonie pentru suflet nu vulgaritate pentru ochi.

O idee strălucită poate înflori chiar şi sădită în vid.

O iubire care nu te mistuie pe dinăuntru este o iubire care se va stinge la prima furtună a vieţii.

O naţiune fără eroi este invalidă.

O nevastă  "te descoase" mai ceva ca detectorul de minciuni...

O simplă lacrimă poate dizolva munţi întregi de tăcere şi teamă.

Oamenii inteligenţi glumesc cu rafinament. Proştii glumesc ca şi când ar da cu sapa după tine.

Oamenii pe care îi poţi cumpăra cu bani sunt oamenii care te vor vinde pe nimic.

Oare despărţirile proiectează sfârşitul lumii înlăuntrul nostru?

Optimism, adică puterea de a vedea o oportunitate în orice dezastru...

Oricât de oarbă ar fi dragostea, din măgar nu poţi să faci niciodată unicorn.

Orice femeie prost dispusă poate fi dezamorsată prin tandreţe...

Paradisul fără Eva trebuie să fi fost tare dezordonat...

Paradoxul proștilor - le este mai mare tupeul decât coeficientul de inteligență.

Pe buzele prostului chiar şi o aximă poate să cadă în derizoriu.

Pe culmile succesului nu aterizezi , ci te caţeri.

Pe drumul spre golgota întodeauna primul pas este o femeie.

Pe lângă ceea ce îţi pot face oamenii, moartea este incomparabil, mai blândă.

Pe unii suferinţa îi stoarce atât de tare încât nu mai rămâne în ei decât poezie în forma cea mai pură.

Pentru a îngenunchea un popor nu este necesar să îl cucereşti sau să îi verşi sângele. Este suficient să îl îndobitoceşti.

Pentru cei mai mulţi dintre oameni moartea este prefaţa uitării absolute.

Perfecţiunea nu există decât în ochii celor care se iubesc.

Plină ţara de profeţi şi de proşti "inteligenţi".

Ploaia este dorul cerului de praful de stele din care au fost plămădiţi oamenii.

Ploaia este modul lui Dumnezeu de a fi solidar cu suferinţa noastră.

Plumbul din ochii unora, cianura din inima altora.

Poziţia socială. Pentru unii cravată. Pentru alţii ştreang.

Prea multă lume confundă căsătoria cu un contract de prestări servicii.

Prea multe iubiri se împotmolesc în sângele nostru ca nişte vapoare în bancuri imaginare de nisip.

Prieten adevărat îţi este acela care îţi spune, nu ceea ce vrei tu să auzi, ci ceea ce trebuie să auzi.

Proştii , asemeni muştelor, nu se înghesuie în lapte, ci la balegă....

Prin iubire Dumnezeu a încercat traducă pe limba oamenilor absolutul.

Poetul. Acest seismograf al profunzimii umane.

Poezia - această tulburătoare surdină a metafizicului.

Poezia este atât de vie încât fiecare undă radio care se propagă prin trupurile noastre e un vers.

Poezia este curcubeul răsărit prin cerul gurii.

Poezia trebuie să fie atât de fidelă realităţii încât nici măcar zeul cuvintelor să nu îşi dea seama că a fost plagiat.

Poţi uita ce ai admirat însă nu poţi uita niciodată ceea ce ai iubit din tot sufletul.

Primăvara este poezia scrisă de natură.

Principalele ingrediente care stau la compoziţia femeii: gingăşie, intuiţie, şi ... praf de puşcă!

Prostul autentic citeşte cărţi nu să înveţe din ele , ci să se laude mai apoi la alţii că ar fi citit.

Pun unii atât de mare accent pe felul în care arată de parcă i-ar împăia cineva după moarte.

Puţine inimi mai interpretează corect simfonia iubirii.

Răzbunarea este concubinajul dintre prostie şi îngâmfare.

Realitatea actuală este portretul degradării noastre lăuntrice.

Recunoşti un prefăcut după atitudinea de balerină pe care o are atunci când îi ceri o mână de ajutor.

Rezistă în timp numai iubirea în care îţi investeşti tot sufletul fără speranţa amortizării.

Rugăciunea unei mame valorează cât o aripă de înger.

Să cultivăm iubirea în fiecare celulă umană. Până când în sângele nostru va înflori infinitul.

Să fii iubit e o binecuvântare, să iubeşti pe cineva care te iubeşte e un miracol.

Sămânţa este biografia unei flori.

Să ne ferească Dumezeu de revelaţiile prostului.

Să nu distrugi în singurătate amintirile pe care ţi le-ai construit cu sudoare şi lacrimi în dragoste.

Să nu judecăm noi ceea ce nu judecă nici măcar Dumnezeu.

Să plouă chiar şi cu îngeri. Cicatricile dragostei tot nu vor putea fi şterse din oameni.

Sărăcia nu naşte doar genii, ci şi monştrii.

Sângele apă nu se face. Până când unora le intră banul intră în sânge.

Sângele omului - manuscrisul efemerităţi.

Scopul fundamental al poeziei este să îndulcească neantul.

Se poate cosmetiza un chip însă niciodată un caracter.

Se poate trăi şi fără dragoste. La stadiul de larvă.

Sexul fără sentimente poate fi cel mult petardă, însă niciodată foc de artificii.

Sensibilitatea este amprenta lui Dumnezeu în sufletele noastre.

Singurătatea este postul inimii.

Singurătatea este o temniţă cu trepte care coboară spre inexplicabil.

Singurătatea îmi linge rănile ca un câine de pază.

Singurătatea mea este ca o rană moştenită ce nu poate fi cusută cu nici un alt om.

Singurătatea . Pentru unii o cârciumă . Pentru alţii un altar.

Singurul mod prin care poţi evita invidia altora este să eşuezi.

Singurul scop al unora este să devină îngrăşământ natural.

Singurul "talent" al unora este să se dezbrace. Când de haine, când de caracter.

Snobismul este modul viermilor de a îşi scoate în evidenţă penele.

Speranţa este ceea ce apropie orizontul de luntre.

Stă la îndemâna oricui să denigreze ceea ce nu înţelege.

Sublim devine chiar şi aerul dintre doi oameni care se iubesc.

Suferinţa este cea mai expresivă muză.

Suferinţa este genomul înţelepciunii.

Suferinţa rămâne călimara cea mai de preţ a poeţilor.

Sufletul - locul în care doamna moarte îşi rupe tocurile.

Sufletul - o floare de colţ în pustiul cărnii.

Sunetul ploii – apa încercând să imite muzica pe care o ascultă Dumnezeu în fâlfâitul din aripi al îngerilor.

Suntem mori de vânt într-o clepsidră suspendate de cuvântul dragoste.

Suntem vântul care curăţă de amorţeală aripile morţii.

Sunt caractere după care merită să mergi în deşert şi caractere după care merită să tragi apa.

Sunt iubiri în care murim şi iubiri în care renaştem.

Sunt lumini care ne umbresc sufletul şi întunericuri care ne descâlcesc gândurile.

Sunt oameni care mint chiar şi atunci când tac.

Sunt oameni care ne cutremură sufletele pentru eternitate chiar şi fără să ne atingă.

Sunt oameni care nu au curajul să îşi mărturisească nici măcar dragostea darămite gândurile cele mai adânci.

Sunt oameni pe care nu îi putem digera fără să ne ştirbim sufletele.

Sunt polemici în care chiar trebuie să taci. Nu pentru că nu ai avea argumente. Ci pentru a păstra un solemn moment de reculegere pentru neuronii celuilalt.

Sunt scări ce duc spre Dumnezeu şi trec prin noi în vreme ce noi căutăm cu disperare dovezi ale paradisului în mocirla promiscuităţii.

Sunt străini care ne-ar oferi întregul univers pentru un gram de atenţie şi apropiaţi care ne scot sufletul la licitaţie pentru nimicuri fără măcar să realizeze acest lucru.

Şi a crede că locul femeii este în bucătărie este tot o formă de primitivism...

Şi amintirile au nevoie de tandreţe.

Şi bătăile de inimă ale îndrăgostiţilor rimează....

Şi băşcălia este sport naţional la români.

Şi ne tragem din maimuţă, şi ne îndreptăm spre maimuţă.

Şi omul cu două feţe este tot un fel de prostituată...

Şi televizorul este tot un fel de şampon. Pentru spălat creiere.

Şi un suflet îngenuncheat tot biserică este...

Tandreţea este modul unei petale de a săruta la cădere pământul.

Tăcerea este coloana sonoră a singurătăţii.

Tăcerea poeţilor are ecou chiar şi pe ultima stea din Univers

Timpul cel mult ne poate jefui de prezenţa celor dragi însă niciodată de amintirea lor.

Timpul nu zboară. Se prăbuşeşte peste noi ca o bombă atomică răspândindu-ne particulele în toate colţurile memoriei.

Toamna este modul naturii de a ne reaminti cât de efemeri suntem.

Toamna le testează sufletelor noastre rezistenţa la melancolie.

Toate alegerile pe care le facem reprezintă puncte de conexiune cu destinul nostru.

Toate intersecţiile din noi sunt dirijate de inimă.

Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioară în gura unui bețiv.

Toate poeziile care nu dor sunt niște avorturi.

Toate poeziile care se construiesc inginerește sunt maculatură, virgule între scânteie și flacără.

Toate umbrele poartă amprenta morţii.

Tot ceea ce respiră se transformă în lumină dacă este cojungat cu verbul "a iubi".

Un bou tot un bou rămâne . Chia şi cu diplomă, chiar şi îmbrăcat la patru ace.

Un grăunte de speranţă poate fertiliza chiar şi un munte de deziluzii.

Unele cuvinte ne muşcă din carne mai violent ca orice animal. Unele animale ne mângâie din privire mai blând ca orice cuvânt!

Unele iubiri sunt un atentat la luciditate.

Unele talente hibernează toată viața.

Uneori ceea ce ratăm atunci când ne străduim din toată inima magnetizăm atunci când nici măcar nu ne pasă.

Uneori destinul se poate ascunde într-o greşeală.

Uneori este suficient să stai pe malul unei lacrimi ca să pescuieşti absolutul.

Uneori mintea omului plăteşte toată viaţa facturile pe care inima le face într-o singură clipă de naivitate.

Uneori, un zâmbet de femeie poate face să se ruşineze chiar şi statuie.

Unii bărbaţi confundă tandreţea cu baterea covoarelor.

Unii dintre noi, ca nişte masochişti, iubesc.

Unii oportunişti ocupă un loc mai bun în cărţile de istorie decât mulţi dintre eroii adevăraţi.

Unii oameni iubesc toată viaţa acelaşi om. Alţii fac toată viaţa trotuarul de la o inimă la alta până când devin morţi pe dinăuntru.

Unii oameni îşi poartă coteţul cu ei chiar şi în culisele înaltei societăţi.

Unii oameni îşi poartă prostia la vedere cu o asemenea mândrie de parcă ei ar fi învâţat apa să curgă.

Unii oameni merg la biserică nu pentru a îşi regăsi liniştea lăuntrică, ci pentru a o tulbura chiar şi pe a lui Dumnezeu.

Unii oameni poartă măşti chiar şi atunci când se privesc în oglindă.

Unii oameni sunt atât de superficiali încât îşi aleg chiar şi “prietenii” în funcţie de părerile altora.

Unii oameni sunt mincinoşii de circumstanţă. Alţii, de profesie!

Universul este un ocean de stele. Omul este un ocean de Universuri.

Unora le este lene şi să eşueze...

Vai de naţia în care clovnii se autoproclamă regi.

Văd fericirea ca pe o bibliotecă cu cerul pe post de tavan construită exact în mijlocul sufletelor noastre.

Vârsta unei femei se măsoară, de fapt,  în petale.

Vedetismul este Mecca proştilor

Viaţa ne oferă atât de multe lucruri de nepreţuit pe tavă şi noi nu suntem în stare să returnăm nici măcar tava cu care suntem, peste măsură şi peste ceea ce am merita cu adevărat, îndestulaţi.

Viaţa nu rămâne niciodată restantă la capitolul suferinţă.

Vine o vreme în viaţa fiecărui om când, deşi tânăr, sufletul ţi-e în cârje.

Vitrina- sicriul de sticlă al frumuseţii fizice.

Vor să pară ceea ce nu sunt numai oamenii cărora le e frică de ei înşişi.

Vreau să mă dezbraci de cuvinte până când inima mea va rămâne fără secrete.

top